Fitoterapia nu este o alternativă la medicina actuală documentată științific, ci face parte din aceasta. Ea acoperă anumite “goluri” terapeutice și oferă posibilități de tratament complementar sau adjuvant, precum și profilactic atât pentru afecțiuni cronice, cât și acute.

Fitoterapia, cu numeroasele sale moduri de administrare și domenii de utilizare, reprezintă una dintre cele mai vechi forme de terapie și este astăzi încă, pe plan mondial, cea mai răspândită.

Se consideră că în prezent, în lume, aproximativ 70% din populație apelează la fitoterapie pentru diverse afecțiuni. Astfel, în Japonia, țară cu o cultură și tradiție extrem de bogate, 40% din medicii practicanți utilizează în mod curent preparatele fitoterapeutice în prescripțiile lor. De asemenea, Germania este una din țările în care fitopreparatele se află la loc de cinste, aproximativ 32% din medicamentele industriale comercializate în farmacii aparținând acestui grup.

De altfel, pe plan mondial interesul medicilor și pacienților pentru preparatele de origine vegetală se află în continuă creștere, interes alimentat frecvent în ultimii ani de articole științifice publicate și de diversele semnalări în mass media.

Plantele medicinale pot fi produse sub diferite forme, inclusiv uscate, mărunțite, sub formă de pudră sau sub formă de capsule sau lichide. Ele pot fi:

• administrate oral sub formă de tabletă, capsulă, pulbere sau tinctură,
• preparate sub formă de ceai,
• aplicate pe piele sub formă de gel, loțiune sau cremă,
• adăugate la apa de baie.