Medicina chineză tradițională a evoluat în decursul a mai multe milenii, pornind de la cunoștințe empirice, dezvoltate mai apoi prin observații și experimente practice, care apoi au fost sistematizate şi reinterpretate prin prisma sistemelor filozofice ale vremii, religiei taoiste şi culturilor locale. A rezultat un corpus teoretic eclectic, dar original, prin intermediul căruia pot fi interpretate ființa umană, în diferite ipostaze fiziologice şi patologice, interacţiunile sale cu mediul și evoluția sa în timp.
Medicina chineză tradițională are o abordare holistică, ea consideră că relaţia dintre om şi mediul înconjurător formează un tot interactiv și inseparabil, și la fel consideră relațiile dintre individul uman şi societate, ca şi relaţiile dintre organele interne ale corpului uman. În consecință, acordă o mare importanță impactului factorilor sociali și de mediu asupra sănătății umane, şi rolului pe care aceștia îl joacă în patologie.
Mai mult decât atât, medicina chineză tradițională recunoaşte o foarte strânsă legătură între corp și psihic, acordă o mare importanță coordonării şi interacțiunilor dintre factorii mentali și fizici și consideră că acestea au un impact major atât în condiții fiziologice cât şi în patologie.
În al doilea rând, medicina chineză tradițională acordă o mare importanță armoniei. Se consideră că o persoană este sănătoasă atunci când diferitele sale organe funcționează în armonie, starea sa emoțională este moderată, și se adaptează cu succes la diferitele condiții de mediu. Dintre diferitele aspecte supuse acestui principiu al armoniei, cea mai importantă este armonia dintre yin şi yang.
Cauza fundamentală a bolilor este faptul că diferiți factori, externi sau interni, perturbă echilibrul dinamic al armoniei interne. În consecință, păstrarea sănătăţii înseamnă păstrarea echilibrului dinamic al funcțiilor fiziologice, iar vindecarea bolilor necesită readucerea activității biologice haotice la o stare de coordonare şi armonie.
În al treilea rând, medicina chineză tradițională pune accent pe individualitate. Bolile sunt tratate luând în considerare constituția individuală, condițiile climatice şi sezoniere, și condițiile de mediu. Toate acestea contează atunci când se decide tratamentul pe baza diferenţierii sindroamelor.
Diferențierea sindroamelor înseamnă încadrarea suferinței pacientului în cadrul unui sindrom, pe baza semnelor şi simptomelor pacientului, pe care medicul le constată prin inspecție, auscultație, anamneză, olfacție și palpare. Stabilirea tratamentului înseamnă alegerea diferitelor terapii în funcție de sindromul prezent la pacient şi diferitelor sale forme de manifestare.
Terapiile aplicate în medicina chineză tradițională se concentrează foarte mult asupra persoanei bolnave și mai puțin asupra bolii pe care o are, căutând să refacă echilibrul armonios al funcțiilor vitale şi astfel să restabilească starea de sănătate care a fost perturbată de factori patogeni.
În al patrulea rând, medicina chineză tradițională pune accent pe tratamentul preventiv. Prevenția este un element central în medicina tradițională, se caută să se prevină bolile înainte ca acestea să se poată instala, să se contracareze factorii patogeni când boala apare, și să se protejeze pacienții convalescenți de riscul recăderilor. Se consideră că stilul de viață are o mare influență asupra stării de sănătate, ca atare se caută să se promoveze un stil de viață sănătos pentru prevenirea apariției bolilor.
Se consideră în medicina chineză tradițională că sănătatea unei persoane poate fi îmbunătățită prin promovarea echilibrului emoțional, o proporţie corectă între efort și odihnă, o dietă sănătoasă, și o viață regulată, sau prin ajustarea stilului de viață în funcție de condițiile fizice individuale. Prin aceste mijloace, oamenii își pot cultiva energia vitală pentru a-și păstra sănătatea şi a se feri de boli.
Din punct de vedere al Medicinii Tradiționale Extrem-Orientale, omul este un ansamblu energetic compus din numeroase sisteme Yin-Yang aflate într-un permanent echilibru dinamic și în corelație de inter-reglare cu celelalte sisteme, cu întregul și cu exteriorul.
Yang sunt procesele generatoare de energie, deci energia ca manifestare activă, iar Yin-ul este reprezentat de captarea și acumularea de energie și într-un sens mai larg de materia organică.